Viaţa ca o întâmplare
În timp ce tot mai mulţi moldoveni optează pentru un loc de muncă peste hotare, cetăţeni din alte ţări vin în Republica Moldova pentru a-şi construi un viitor. Este şi cazul lui Dias, un cetăţean al Angolei, care de nouă ani caută un loc sub soarele Moldovei.
Dias a plecat din ţara lui natală acum 10 ani. Regimul politic controversat, lipsa unei siguranţe în ziua de mâine l-au determinat să încerce norocul în altă parte. Iniţial a plecat în Rusia, cu ideea că-şi va găsi prietenii stabiliţi deja acolo şi va reuşi să se pună pe picioare. După un an de încercări eşuate, Dias s-a pomenit în situaţia în care trebuia să aleagă: ori încearcă norocul mai departe, ori revine în Angola la un viitor fără prea multe promisiuni.
Prietenii l-au ajutat să ajungă în Moldova, ţară despre care ştia că are o situaţie economică dificilă, dar care este „indulgentă” la capitolul cetăţeni străini şi liniştită din punct de vedere politic la acea vreme.
Aici a fost cazat într-un centru pentru cetăţeni străini, loc în care a făcut cunoştinţă cu persoane care aveau aceeaşi situaţie ca el şi pe care îi unea dorinţa de a reuşi să se realizeze.
La un an de la stabilirea sa în Moldova, a reuşit să însuşească câte ceva din limba rusă şi română fapt care l-a motivat să încerce să se angajeze. Cu ajutorul prietenilor a fost recomandat să încerce postura de chelner la un restaurant cu specific african din Chişinău. Din acea clipă, Dias a început să se simtă util în această lume, un pic mai norocos decât părea că este şi un pic mai aproape de ţara sa, unde au rămas părinţii.
Cacadu, ce-a de-a 2-ua casă
În restaurantul cu specific african -Cacadu, Dias îşi petrece aproape tot timpul. Munceşte de la 10:00 dimineaţă până la 23:00 seara. În echipă sunt şase băieţi, dintre care un coleg este de origine pakistaneză şi cu care se înţelege cel mai bine la capitolul viaţă în străinătate. Zile libere are odată la câteva ture, dar nu prea le aşteaptă. Dias nu are cetăţenie moldovenească şi acest lucru îl împiedică să meargă peste hotare aşa cum şi-ar dori. O ambasadă a Angolei la Chişinău nu există, iar autorităţile deşi i-au promis un ajutor spre a merge în Rusia, acolo unde este cea mai aproape ambasadă a ţării sale, de un an de zile îi tot spun că nu au strâns numărul suficient de persoane.
Mai am un singur vis...
Despre soarta celor 2 fraţi şi a surorii nu ştie prea multe. Băieţii sunt undeva prin Belgia şi Olanda, iar sora este măritată în Cabul, Afganistan. În toţi aceşti ani, şi-au vorbit de câteva ori, întâmplător găsindu-se pe internet.
„Nu prea comunic cu ai mei, am apărut pe acestă lume întâmplător şi nu am avut o relaţie prea strânsă cu ei. Din acelaşi motiv nu-mi fac planuri, nu am visuri, eu trăiesc clipa” a specificat pe o notă tristă Dias, atunci când am încercat să înţeleg cum este posibil să nu-ţi vezi familia atâta timp.
Pentru el însă viaţa are o altă formulă. Are prieteni, atât stranieri din căminul unde stă şi acum, cât şi moldoveni care îl susţin şi îl ajută. În timpul liber joacă şah, dame, mai stă la calculator, citeşte ziare sau merge la plimbare.
„În Chişinău înafară de baruri şi discoteci nu prea ai unde merge. M-au impresionat în schimb alte oraşe precum: Ştefan-Vodă, Călăraşi, Comrat –localităţi pe care am avut ocazia să le văd datorită prietenilor de aici şi pe care le-am găsit foarte liniştite şi frumos mirositoare, spre deosebire de Chişinău” a făcut o remarcă tânărul, al cărui zâmbet nu reuşisem să-l descopăr până în acel moment.
O singură sclipire am reuşit să mai prind de la Dias până la sfârşitul discuţiei. Aceasta a survenit de pe urma unui oftat plin de speranţă, după care a recunoscut: „Unicul lucru pe care aş avea pretenţia să îl cer de la această viaţă, ar fi să văd marea, întruchiparea liniştii în opinia mea”.
Aici ochii nu au mai rezistat şi au plecat la pământ. Şi doar ei ar mai fi putut să-mi spună ceva despre cel care la cei aproape 40 de ani, nu are o familie, nu are visuri, nu are pretenţii. Trăieşte pentru că, aşa i-a fost dat.
No comments:
Post a Comment