Tuesday, November 2, 2010

Cei cu sufletul curat

O casă pentru copilaşii uitaţi..

Se spune că timpul le vindecă şi le iartă pe toate: durerea se alină, golul din suflet se suplineşte cu experienţa vieţii, însă lipsa unui cămin familial marchează existenţa pentru totdeauna...

Prea Sfinţitul Petru, Episcop de Hâncu, Vicar al Mitropoliei Basarabiei este cel care întodeauna s-a gindit la micuţii ce rămân pe stradă şi înfruntă cruzimea vieţii de la o vârstă fragedă. Visul de a-i ajuta, prin a le oferi un adăpost şi o căldură familiară îl însoţea de multă vreme, dar a prins contur în 1995; împreună cu  Egumena Parascheva, stareţa Mănăstirii Hâncu deschid orefelinatul „ Prea Fericitul Iosif”  alături de Biserica cu Hramul „sf. Vera, Nadejda, Liubovi şi maica lor Sofia” în Municipiul Chişinău. În prezent acesta găzduieşte peste 60 de copii, cu vârsta cuprinsă între 2 şi18 ani, proveniţi din familii social vulnerabile şi micuţi aduşi chiar din stradă, copii ce nu au rostit nimănui, niciodată cuvântul: mamă.
„Aici ei se simt acasă, toţi suntem o familie” ne-a comunicat maica Eupracsia, una din măicuţele ce au rolul de părinte în cadrul orfelinatului.                                    
 Copiii au un regim obişnuit: trezirea la orele 7, îşi fac toaleta de dimineaţă, iau  micul dejun, merg la şcoală( liceele „Onesifor Ghibu şi Petru Rareş” din vecinătate), la întoarcere îşi fac temele în săli de clasă special amenajate, apoi se odihnesc puţin şi participă la diferie activităţi şi jocuri în cadrul orfelinatului. De asemenea, copiii ajută la pregătirea bucatelor, sunt învăţaţi să-şi spele singuri o hăinuţă şi cei mai mari dintre ei au grijă de cei mai mici. Sunt zile când împreună cu măicuţele şi educatoarele ies în oraş, merg la filme, teatre, la circ şi în parcuri.
Toată existenţa orfelinatului este suportată din fondul mănăstirii Hâncu, care are circa 56 ha de pământ pe care lucrează maicile de la ora 4 dimineaţă până seara şi din mila enoriaşilor ce au o inimă mare şi sprijină aceşti copiii.
„La început, copiii vin, deobicei, slabi şi dezorientaţi, dar cu ajutorul unui regim de viaţă sănătos, prin multe rugăciuni şi efort educaţional, devin persoane pregătite pentru viaţă, persoane conştiente şi responsabile. Am întâlnit şi multe obstacole, „unii” se întrebau cum va fi posibilă  educarea acestor copiii de către Biserică? Dar cine, dacă nu Biserica, va putea cultiva în aceşti copii spiritul iubirii faţă de mama, care deşi i-a abandonat, tot mamă rămâne. Cine, dacă nu Dumnezeu, îi va ajuta să uite de moartea părinţilor văzută de unii copii cu propiii ochişori”, mărturiseşte măicuţa Eupracsia.
 Orfelinatul creşte copii frumoşi, copii telentaţi, unii dintre ei chiar fiind o adevărată mândrie prin rezultatele obţinute la diferite activităţi. Recent, unul din absolvenţii şcolii de pictură, Nicolae Cotic, copil al marii familii ai orfelinatului, a participat la o serie de concursuri internaţionale unde a ocupat locuri de frunte. Lucrările lui pot fi admirate în cadrul expoziţiei din Biserică şi chiar în incinta orfelinatului. Tot aici, funcţioneză şi un ansamblu de dans „Reneissance” cu talente de toate vârstele. Mulţi din copiii cu rezultete excepţionale la învăţătură au fost înscrişi la facultăţi din străinătate şi în prezent bucură prin scrisori  măicuţele de reuşitele de acolo.
„Dorinţa de perfecţionare şi dăruire cât mai consistentă de dragoste şi educaţie pentru aceşti copii este în permanentă ascensiune. Vrem cu timpul să le putem oferi cât mai multe posibilităţi de realizare în viaţă. Luptăm cu greutăţile până la capăt, şi nu ne vom opri aici” a încheiat pe o notă fermă, măicuţa Eupracsia.


No comments:

Post a Comment