Jurnal de călătorie

Work and travel Ucraina!

Entuziasmul ce precede o calatorie intr-o tara noua, probabil este perceptat cu aceeasi intensitate de toti iubitorii de a descoperi meleaguri noi.

Misiunea mea insa,cea de a cistiga kitiva banuti,in tara vecina-Ucraina-,sincer am asteptat-o cu o oarecare rezerva.Dintr-o intimplare am aflat de oferta(bucatar la o statiune de odihna),intr-o gluma am acceptat,in doua zile ma trezesc cu un billet de calatorie,destinatia:Chisinau-Zatoca.

Prima zi

Euforie totala,am vazut marea si parka nimic nu mai conta…Ora sase dimineata,iar eu ma gindesc kit de superb ar fi sa intilnesti apusul aici…dar nu singura…Visul meu este interupt brusc de o voce care ma intreaba intr-o rusa cam stingace,daca eu sunt Anastasia?Inteleg ca stau de vorba cu patronul si in doua minute sunt inapoi cu picioarele pe pamint.Mergem spre statiune,intre timp mi se explica ce trebuie sa fac in fiecare zi,inteleg ca nu e tocmai ceea ce credeam eu,dar starea de confuzie nu ma parasise,asa ca aproape ma resemnez cu gindul ca eu singura trebuie sa gatesc pentru doisprezece baieti,care se ocupa cu arenda a tot felul de topogane si vapoare pe mare.

Ajungem in statiune,fac cunostinta cu toata lumea si incerc sa ma acomodez.Camera,in care urma sa stau,ma dezgusta din start(seamana cu un hambar de-al bunicai in care fiecare aduce ce incurca prin curte).

Rutina

Pe unde stii pe unde nu,inveti!asa au decurs primele zile,dupa care mi am dat seama ca am dat peste fobia vietii mele:Rutina!

Trezirea la sase si jumatate,pregatirea dejunului.La noua dupa ce a fost servita toata lumea,timp liber pina pe la orele doisprezece,apoi incepe pregatirea prinzului.La ora doua incepe zapuseala,cine apuca kiteva ore de somn e cel mai fericit,cine nu,spera sa aiba mai mult noroc miine.La opt,noua seara  cina si se incheie ziua de munca,oficial,prin”ritualul dusului”,si in sfirsit timp liber.S-ar parea ca de aici suna mai interesant,dar tocmai aici vine partea trista…

“Miroase a pustiu”

Locul in care mi-a cazut  “norocul”sa lucrez,este un satuc,in care obisnuesc a se odihni persoanele ce vor sa se afle mai departe de lume,zgomot si distractie.Singura alinare ,pentru o fata  in special,ramine a fi piata si parcul de distractie pentru copii(dar care la virsta mea se pare ca nu poate oferi decit un loc intre spectatori).Cea mai apropiata discoteca se afla la circa zece kilometri de orasel,asa ca tii mai mare dragul sa dansezi in camera ta,dekit sa faci asa o plimbare lunga pe jos.Baietii aveau masina,dar aveau si acea dragoste fata de bere care odata consumata,nu-ti mai permite sa urci la volan,asa ca din tot timpul petrecut in Gribovca(oraselul cu pricina),imi amintesc cu drag de o singura zi,in care unul din baieti a avut curajul sa se abtina de la “marul discordiei”,reusind astfel,sa ne duca pe toti cu masina la disatractie.

Am invatat totusi multe…

Nu am avut parte de prea multe evenimente de proportii,dar am incercat  in fiecare zi sa punctez realizari noi pentru mine.Am avut curaj sa plec pe doua luni de acasa,si asta dupa ce mi am zis ca cei patru ani de studii in Rominia m-au determinat sa realizez ca nimic nu e mai scump dekit casa parinteasca,si ca nu voi mai pleca din Moldova asa mult timp niciodata.Am inteles in mod practic,ceea ce mereu am stiut in teorie:voi cistiga bani in viata pe urma unei profesii care imi va placea cu adevarat,culinaria raminind a fi o pasiune.Si in sfirsit,mi-am facut prieteni noi,fapt ce ma bucura cel mai mult,pentru ca intodeauna mi-a placut sa cunosc oameni noi,de la care sa am ce invata.

P.S:Lumea este mare,tara in care traim e mica,dar nici o usa nu este deschisa mai larg dekit cea a casei parintesti si nicaeri nu vei simti caldura sufleteasca,care nu poate fi modelata de nici un ban,dekit cel cistigat din dragoste pentru ceea ce faci.